Noi suntem o țară de pălmași. Și nu, nu în sensul de muncitori ai pământului, că țăranii nu merită o asemenea insultă. Ci mai degrabă în sensul de loaze care pun palma să facă o treabă, dar rămân doar cu palma pusă, că treaba nu se face. Pai cum crucea mă-sii să se facă treabă? Că noi suntem meseriași. Noi știm ce avem de făcut. Cum adică vii tu, neica nimeni, să-mi spui mie, cum să-mi fac treaba??? Așa ceva nu se poate dom’le!
Dar din păcate meseriașul român, micul nostru Manole, e la fel de priceput în a-și face treaba ca o lebădă pe care o pui să facă sudură. Bah, până și un cangur știe mai multe despre construcții decât Manole al nostru. Mecanici? Hai sictir! Mai bine îmi repar mașina cu apă sfințită. Aș obține același rezultat, dacă nu chiar mai bun. S-ar putea să fie mai ieftin și nu rămân 1-2-3 săptămâni fără mașină.
Dacă stau bine să mă gândesc, meseria meseriașilor noștri e din moși strămoși. Pentru că dacă idiotul de Manole știa să facă dracu’ un mortar de calitate n-avea nevoie să-și îngroape nevasta în zid. Nu, profesorii voștri vă mint cu nerușinare, n-are nici o legătura cu sacrificiul. Ăla era un pălmaș nenorocit. Naiba știe cum o fi ajuns el să fie meșter șef, dar dacă în loc de fier beton sau altă armătură tu folosești o nevastă păi să îmi fie cu pardon, dar nu prea ai ce căuta în construcții.
Ficatu-mi bate-n țeavă și turcii mă-nconjoară, da’ năravu’ ba! 3 weekend-uri la rând am băut fără de discernământ. Nu, nu-s alcoolic anonim, dar așa s-a nimerit. Și dacă tot mi-a scos karma în cale atâta alcool nu ar fi fost prea politicos să refuz, nu?
