Sfarshitorul

Mda, nush cati dintre voi v-ati uitat la Heroes dar va pot spune ca fraza asta a fost omniprezenta. Ca un fel de dumnezeu lingvistic…atotprezent, atotputernic si care guverneaza toata intriga si actiunea. Mi-a placut serialul ala. Mult. Am fost in faza aia de drug-addict si ma uitam la cate 5-6 episoade pe seara.

In fine, ideea e un pic alta si n-are nici o legatura cu serialul sus amintit. Ideea e ca noi ne luptam ca disperatii sa salvam lumea, sa salvam te miri ce idiotenie de idee sau naiba mai stie ce mai incercam sa salvam zilele astea. Omenirea se duce dracului, incet si sigur.

Ceea ce facem noi acum e ca si cum ti-ai taia craca pe care stai. Ok, nu e nimic in neregula cu a salva specii, planete sau idei. Sunt initiative absolut laudabile si le aprob din tot sufletul. Ceea ce incerc eu sa spun aici e ca pe principiul actiunii si reactiunii noi nici n-ar trebui sa ne chinuim sa salvam altceva in afara de noi insine. Daca am reusi sa facem lucrul asta atunci absolut toate celelalte s-ar orandui de la sine. Dar noi ducem un razboi care e pierdut de mult timp. Nu facem altceva decat sa incercam sa salvam aparente. Si toate lucrurile astea le facem inconjurati de cele mai multe ori de incrancenarea aproapelui nostru, de refuzul lui de a zambi. Exact. Asta e lucrul care ne lipseste cel mai mult in ultima vreme. Ma uitasem aseara la un documentar cu ceva bush-men. Incredibil cat de senin parea omul ala in timp ce il plimba pe reported prin ceva campii si munti in Africa. Noi? Noi ce naiba de scuza avem ca sa fim incrancenati? Oboseala? Stres? Amandoua?
Nu zic ca  n-am avea motive intemeiate uneori, dar garantat vei trece mai usor peste toate daca vei zambi!

Uita-te pana la sfarshit. Zambeste. Salveaza intai majoreta din tine…si dupa aia gandeste-te sa salvezi sau sa cuceresti lumea!

Din punctul meu de vedere (punctul meu de vedere e destul de ingust, recunosc) probabil ca una dintre melodiile mele preferate pentru mers la drum este Texas – Everyday now.

Mai jos e melodia, dar nu-i da drumu’ pana cand nu te rog sa faci un exercitiu de imaginatie .

Gandeste-te ca ai plecat la drum. In toiul noptii, evident. Si mergi pe drumurile pe care te poarta dorintele, fara nici un scop anume, fara nici o directie preferata, fara nici un stres si fara grija clipei urmatoare. Si mergi, si mergi. Si treci prin localitati pustii, prin paduri lugubre, pe langa rape amenintatoare. Ti-e un pic teama. Teama nu de ceea ce s-ar putea intampla, ci teama de a nu o trezi pe ea atunci cand te surprinde o curba.

Incet, incet…in ritmul lui imperturbabil, soarele incepe sa arunce prima geana de lumina printre copacii unei paduri. Nu e chiar lumina, dar nu mai e nici intuneric. Peisajul arata ciudat, straniu, aproape sinistru. Drumul e pustiu in continuare si tu mergi mai departe.

Speri sa se faca lumina mai repede si sa te bucuri de lumina. Imi place teribil de mult lumina, dar intunericul ma completeaza intr-un fel pe care imi este imposibil sa-l descriu.

Si mai mergi, si e din ce in ce mai multa lumina. Se apropie rasaritul.

Coincidenta sau nu, iesi din padure taman atunci cand el trece usor peste linia orizontului si te imbie cu o raza sfioasa. Zambesti. Nu pentru ca a rasarit soarele sau pentru ca ai iesit din padure. Zambesti pentru ca esti norocos.

Drumul se indreapta, e mai usor de parcurs, muzica te tine treaz si iti adanceste zambetul pe fata. Si in clipa asta, acum cand se vede marea in fata – in timp ce tu mergi mai departe pe langa padure, zaresti cea mai puternica raza de lumina din toate cate au existat. S-a trezit zambind in clipa in care a simtit caldura luminii pe fata. Se uita la tine si iti spune “Buna dimineata, dragul meu! Ce mai e nou?”

Razi, pentru ca totul e nou, pentru ca totusi nimic nu e nou. E doar sublim. E doar asa cum trebuie sa fie.

Si in clipa asta incepe sa cante Texas. Ii dai un pic de volum si incepi sa traiesti.

Acum da-i drumu’ la melodie si incearca sa-ti imaginezi toata povestea de mai sus. Eu pentru asta traiesc. Pentru nimic altceva.

Asadar in ultimele saptamani am fost si eu omul cu responsabilitati la 2 nunti. Ambele ale unor foarte buni prieteni, ambele departe de localitatea mea de rezidenta.

Carevasazica Cluj!
Mah, eu mi-s un pui de om caruia ii place Clujul. Ajung rar pe acolo dar cand ajung imi place despre dansul. Numai ca mai nou incep sa-l asociez cu dureri de cap si amintiri pierdute.

Yeap, in Cluj am fost si m-am betivit 2 weekend-uri din luna asta. Si inca cum m-am betivit Cu mare gratie la prima nunta, tot cu mare gratie dar si cu un pic de greturi la a doua! Nu ca nu mi-ar fi placut nunta, dar sa zicem ca a doua zi de dimineata apa nu avea gustul potrivit. Oricem infigeam in organismul meu putred avea gust de 2 lucruri: Bere si/sau whisky. Nu stiu sigur care gust era mai pregnant sau in ce ordine apareau dar erau amandoua acolo.
N-am fost in stare sa bag nimic sanatos in mine. Nu tu mere, apa sau orice altceva non-nociv. Doar Cola rece si tabac, dar astea intra si daca esti mort asa ca nu se pun. Crancen!

Sa o luam cu de-a inceputul: La amandoua nuntile am stat la hotel (f frumos de altfel) impreuna cu aproape toata gasca. E genial sa iesi noaptea pe terasa hotelului si sa razi o tzara inainte de somn. Si cum “tzara” e ambiguu definita am ras destul de mult si destul de cu pofta de fiecare data.

La prima nunta tocmai cand ajungeam noaptea tarziu in CJ mi-am dat cu seama cum ca mi-am uitat pantofii lacuiti in localitatea de bastina. Acum oi fi eu mai mojic asa de neamul meu, dar nu se putea sa ma prezint la toale festive in bocanci. Asa ca primul lucru de dim am fost de mi-am cumparat pantofi. Mi-am gasit relativ repede, spre bucuria mea si a prietenului care m-a insotit.
Si cand tocmai credeam ca vom intarzia irecuperabil la nunta a venit surpriza: erau si fetele gata.
La a doua nunta lucrurile au mers mai smooth, desi cei cu care venisem nu s-au trezit prea repede si au ratat biserica. Eu am fost de mi-am baut cafeaua cu un prieten si cu mirele la StarBucks (am luat un shot din ala de cafea de mai bine imi varam o seringa cu adrenalina in corazon) si apoi inapoi la hotel.

O sa va scutesc de partile cu nunta de la biserica, pentru ca in primul rand m-am scutit eu pe mine. Am fost acolo dar am frecat menta pe afara ca ma lua cu lesin de la miros de tamaie si voci aberante de cantori. M-am luminat insa: clar sunt alergic la biserica! )

La sala am beut ca animala, am ras teribil, mi-am imbatat colegii de masa la prima nunta, n-am reusit sa imbat pe nimeni la a doua ca s-au imbatat singuri, am mai schimbat o vorba cu diversi din astia pe care ii vad cumplit de rar, am halit de parca a doua zi dadea parjol in toata tara si nu s-ar mai fi gasit strop de mancare pe o raza de o aruncatura de sulita. Deh, stiti voi…ca la nunta.
Mah, dar marea mea problema a fost ca astea doua nunti au fost nunti de zi. Pai cum mah sa aduci oameni ca noi, obisnuiti ca nunta sa inceapa la 2 dupa-masa si sa tina pana pe 4-5 dimineata, si sa-i tii doar pana la 12-1 noaptea? ) Ce fel de restaurante is alea? Halal.

Sa nu ma intelegeti gresit, mancarea a fost excelenta, chelnerii foarte simpatici si nu te lasau sa ti se dezumfle paharul. Pai cum dom’le sa vezi fundu’ paharului? Asta nu-i treaba. Si credeti-ma ca fundul paharului n-a apucat nici macar sa simta miros de aer! Ca argintu’ viu erau pe acolo. Asta e singurul motiv pentru care inteleg de ce se termina treaba atat de repede.

Intrebare pt sine: Oare n-or fi auzit de Duracell pe la Cluj? Poate ar fi functionat mai mult un pic.

No ashe, si pentru ca la ora 11 eu aproape niciodata nu ma intorc acasa (la mine in casa ar putea linistit sa stea cineva pana la ora aia si eu n-as sti) ce sa si facem? Si venira solutii salvatoare de fiecare data. Vorba aceea: La barza chioara ii face dzeu cuib si la omul alcoolic ii gaseste loc sa mai bea.

Dupa prima nunta am plecat cu un sac de bauturi intr-o garsoniera prin CJ a unui alt invitat. Am mai beut si pe acolo un picutz si apoi am derapat catre hotel ca urma zi lunga.
Dupa a doua nunta am fost intr-un stabiliment numit Broadway. Mah oameni buni, eu is la fel de bun la dans ca o pereche de betisoare chinezesti cand vine vorba de mancat supa. Adica sunt mai mult decat inutil. Stiu asta si nu prea dansez decat daca ma simt cumplit de bine. Ei bine…am dansat, am ras, am continuat sa beau.
Broadway asta e un neam de club cu muzica retro. Adica veche. Si nu atat veche cat de pe vremea noastra. Muzica din aia care-i ca ardeiu iute…atata te mananca in fund pana incepi sa dansezi. Mi-a placut. Noi eram juma de bar. Bani nu mai aveam dar pentru aia am beut vreo 6 beri si acolo si am plecat catre casa cu maxima veselie.

Aaaaaa si ca era sa ma iau cu salutarile si era sa uit: Feri-doamne ce femei is in orasul cela! Tulai! Pitzipoance cel putin 98% dintre dansele…dar mami, mami! Nu mi-ar place sa ma mut in CJ, dar cand ajung acolo clatirea de retina e garantata. Yumm Yumm Yumm!
Desi fac pariu ca astia in Cluj is mai saraci ei asa un pic…ca am vazut ca bietele gazele nu prea au bani de materiale sa-si incropeasca si ele niste haine mai lungute, si erau aproape despuiate toate – dragele de ele!

In loc de epilog:

1. Daca nu sunteti din Cj si ajungeti pe acolo si vreti sa va cazati un weekend va recomand cu caldura Hotel Ary. Domnisoarele de la receptie sunt simpatice si au simtul umorului, pentru ca au reusit sa ne suporte 2 weekend-uri, iar hotelul arata impecabil.
2. Daca sunteti sau nu de prin Cluj si nu stiti unde sa va rupeti intr-o sambata seara sper sa va pot indrepta pasii in ritm de dans catre Broadway. Asta bineinteles daca nu sunteti din aia care nu cunosc alt ritm in afara muzicii de batut covoare (a se citi minimal) si eventual ati trecut peste pubertate. Zic sa fiti trecuti de pubertate pentru ca atunci ati crescut cu muzica aia si sigur o sa fie bine.

No, hai noroc

Evident ca mesagerul apocalipsei noastre, a tuturor, trebuia sa poarte un nume.
Il stiti deja de o bucata de vreme asa ca acum a venit timpul sa va zic si de unde a venit numele acestui personaj apocaliptic.

Sa fie anul 1993 (sau poate era 1994), carevasazica acum o viata de om pentru unii sau pret de un liceu + o facultate + inca o tzara de timp. Era vremea in care cei de la Divertis erau in plin elan revolutionar. Ei erau aia care reuseau sa isi franga batjocura de clasa politica intr-o maniera absolut eleganta si plina de umor.
Si cum inca de mic eu eram anarhist am ajuns sa indragesc la maxim fragmentul de mai jos:

P.S. Vreau inapoi umorul asta!

Esti copil. Singura ta grija sunt masinuta cea noua, papusa proaspat cumparata de parintii tai si eventual mancarea pe care cu atata dragoste ti-o gateste mama.
De multe ori nu vrei sa vii la masa atunci cand ea te striga si se preface ca se supara pe tine. Dar in cele din urma cuvantul puternic al adultului invinge cand iti spune ca daca nu mananci nu vei creste mare.

Pfuai…sa fiu albastru! Daca stiam ce inseamna sa fii mare intram in greva foamei cand eram mic. Caci tocmai asta este baiul….NIMENI nu-ti spune ca de fapt sa fii mare nu e o asa filosofie si in afara de niste lucruri (destul de putine la numar)  e destul de nasol sa fii mare. Dintr-odata ai responsabilitati, tre sa ai un servici ca sa poti sa-ti castigi o paine si ca sa poti sa-i iei o masinuta sau o papusa lu ala micu’.

Numai mie mi se pare ca astia care nu mai suntem copii de vreo cativa ani buni incepem sa devenim, ingrijorator de repede, mari? Ca dintr-o data suntem de partea gresita a masinutei sau a papusii?

Acum avem locuri de munca si ne spetim ca niste descreierati ca sa ne putem lua un cascaval sau niste carne dintr-un supermarket. Acum ne permitem sa bem pana uitam toata povestea asta cu responsabilitatile astea imbecile pe care ni le doream cu ardoare atunci cand inca ne jucam cu putza in tzarana. Atat de mult ne-a afectat faptul ca am crescut mari incat am uitat sa fim mici.

Sincer, din toata povestea asta, mie cel mai tare imi lipseste un lucru: gustul mancarii din copilarie. Evident ca nu-mi aduc aminte de toate felurile de mancare gatite de parintii mei, dar sunt cateva care imi vor ramane atat de vii in minte incat inca pot sa le simt gustul. Multe dintre ele sunt chestii comestibile fara pretentii, nici una nu s-ar preta la a fi servita la o cina de fitzosi (desi poate fara sa recunoasca, chiar si ei, si-ar linge degetele) sau intr-un mare restaurant de 15.000 de stele. Dar la mintea inocenta a copilului care am fost acele mancaruri au fost si vor fi intotdeauna cele mai bune.

Nimic nu se va compara cu o paine prajita frecata cu usturoi si apoi unsa cu untura! Nici un cartof nu-si are sensul daca nu e copt in cuptor si apoi pus intr-un lighean cu oua fierte, ceapa si unt si evident acompaniat de o cana cat mai mare de moare (zeama de varza murata – pentru ce-i ce nu cunosc sau au copilarit intr-un mod gresit )
Salata? Greceasca, mediteraneeana sau de orice alt fel? Gresit! Copilul din mine nu recunoaste decat un singur fel de salata: aia pe care mama mea o transforma in ciorba. Dementa!

Singura treaba comestibila pe care am infulecat-o in frageda pruncie si pe care o tin minte pana azi si care nu a fost gatita de mama mea e un bors de peste gatit de o prietena de-a parintilor mei intr-o vara cand am fost pe malul dunarii.

De ce mi-am adus aminte de toate astea? Pentru ca acum ceva timp a fost ziua unui prieten, si in timp ce faceam un neam de tocana intr-un ceaun am stat de povesti despre tot felul de mancaruri din astea.

Rezultatul acelei seri? O alta seara care a fost umpluta de un gust simplu si desavarsita de compania prietenilor cu care eram. Mamaliga cu branza si smantana, facute bulz si puse pe gratar. Adaugati o tona de smantana si poate va puteti inchipui ce gust au avut

M-am saturat sa fiu mare! Imi vreau masinuta inapoi si ciorba de salata. Ma jur ca vin la masa, mami!

Yeap…intr-un final a venit!

Asta e un fel “Later Edit” pentru postul asta: Uite capra, nu e capra. Evident ca intre timp a mai venit o zi de salariu si am reusit sa mai sar un pic la buget si am gasit ceea ce vroiam. Si da, e luat de la emag.ro. Am reusit sa il iau inainte sa sara TVA-ul, asa ca e ok

E ACER, e lat cat juma de continent si desi inca dau jos drivere presupun ca are destul putere incat sa gaseasca singur bosonul lui Higgs.

Cam asa arata:

Dupa ce ii instalez tot ce are nevoie si apuc sa il torturez un pic revin si cu pareri despre cat de bine misca

Asadar…comert on-line in Romania?
Pai romanii fac comert on-line cum face pestele goblenuri! Sa-mi fie cu pardon, dar cum se cheama cand ai o firma care vinde chestii pe net si treci acolo produse pe care ori nu le mai ai, ori astepti sa-ti vina peste cateva saptamani?

Sa o iau de dimineata…ca zice-se ca cine se scoala de dimineata departe ajunge! Ajunge departe pe dracu’, ajunge seara acasa nervos nevoie mare, pentru ca atunci cand are nevoie ca lucrurile sa mearga struna ele merg cam ca pisatu’ boului. Alandala si impotriva vantului adica!

Nu, nu ma feresc sa dau nume asa ca voi incepe cu cei de la emag.ro. Oameni de bun simt de obicei si de la care am mai cumparat si cu alte ocazii. Ei bine si in dimineata asta am zis tot asa….is de omenie, se misca repede, nu mi-am luat tepe, au plata online cu cardul….asa ca hai sa facem shopping de la ei!!!
Si cand credeai ca lucrurile sunt pe fagasul lor firesc apare Murphy! Si Murphy nu doarme. Niciodata!

Intru pe site, intru in contul meu de futilizator si comand ceea ce am vrut.  Am vazut ca produsul pe care il vreau e cu stoc limitat dar la mintea mea de vertebrata dotata cu deget opozabil m-am gandit ca stocul se micsoreaza si sa ma grabesc sa fac comanda.

Dupa ce dau comanda zic sa ma uit la ei pe site sa vad ce mama zmeului inseamna stoc limitat. Si gasesc:

“- stoc limitat – produs in stoc, mai putin de 3 bucati disponibile”

Asadar mai putin de 3 bucati DISPONIBILE…dar totusi inca nu e lipsa stoc.

3 ore mai tarziu primesc un telefon de la cel care se ocupa de comanda mea si sunt informat ca de fapt capra nu e chiar capra, ci e gasca si nu e alba ci e virgina! In traducere libera: “Mai avem 4 bucati dar alea pleaca in alta parte si furnizorul nu mai aduce modelul asta.” EXTRAORDINAR! MIRIFIC!

Zic no, ok, asta e! Prima experienta neplacuta cu emag.ro. Se mai intampla. Ce nu inteleg eu cu mintea mea in sinea dansei….de ce nu-si coordoneaza website-ul cu stocul de produse? Sau daca sunt integrate de ce nu scot produsele din stoc daca ele nu mai sunt disponibile pentru muritorul de rand? Ar fi mai simplu sa trimita o racheta cu echipaj uman pe Pluto? Sau hai sa zicem Saturn, ca pe Pluto l-au decazut din dreptul lui divin de a fi considerat planeta.

Totusi, cel care s-a ocupat de comanda mea a fost dragut, a incercat sa-mi gaseasca ceva similar. Eu sunt chitibusar si am zis ca totusi voi anula comanda pentru ca nu corespundeau produsele din oferta lor cu ceea ce vroiam eu. Au anulat-o in maxim 15 minute, banii mi-au intrat inapoi in cont…e ordine iarasi in Univers.

Hmmm, dar prietenul meu imaginar e indaratnic (magar-style de indaratnic), asa ca m-o fortat, sub amenintarea unui burete plin cu apa de la Cernobil, sa caut pe alte site-uri ceva similar cu ceea ce vreau eu si care sa se incadreze in buget evident!

Evrika, urlu si eu bucuros ca Arhimede cand a gasit sapunul in cada. Am gasit ceva similar, doar o idee mai scump pe alt site. Si de la astia am mai cumparat acum o vreme. Primul meu laptop e de la ei, asa ca am zis ca merita sa mai incerc inca o data si sa am incredere in ei. GRESIT! Altii care fac afaceri cum joc eu fotbal. Si nu ma intelegeti gresit sau idolatrizant….eu nu mi-s un pui de Ronaldo, sunt la fel de inutil pe un teren de fotbal ca un pahar de cristal in desert (bineinteles ca paharul e fara apa).

Ca sa intelegeti ce problema am cu cei de la pop.store.ro hai sa va zic care e hiba cu ei. Caut la ei pe site, gasesc ceea ce caut si ma uit si la desteptii astia cu atentie de data asta sa vad daca scrie undeva ceva cum ca stocul ar fi limitat sau ceva ineptie de genul asta. Nimic. Totul pare sa fie perfect.

Idilic, zic eu! Dau repede fuguta la banca sa mai var niste monetar pe card ca sa pot sa platesc cu OP si ma intorc la birou sa fac comanda. Pe langa faptul ca aveam deja un cont la ei si mi-am uitat parola, site-ul lor e la fel de eficient ca o scobitoare in fata unui zid de beton. Incerc sa-mi recuperez parola si nimic nene! Chrome nu zice nimic, IE sare de fundulet in sus cum ca ar fi ceva oroare intr-un fisier la ei pe site. Ma resemnez si-mi fac un cont nou, pentru ca eu sunt un om pornit sa cheltui bani si sa-i ajut sa le mearga afacerea.

Si cum nici o fapta buna nu ramane nepedepsita, astia de la pop.store.ro s-au gandit sa-mi incheie ziua de luni intr-un mod infect. Mi-au anulat comanda si m-au informat cum ca:

“Modelul solicitat de notebook este indisponibil pentru moment. Acestea inca nu au sosit de la Acer, mai dureaza cateva saptamani.
Pentru moment nu dispunem de un alt model cu aceeasi solutie la placa video.”

Vai, fir-as al dracului! Pai scrie pe pagina aia ca e super-oferta, ca anunta-ti prietenii, ca garantia e 24 luni pentru persone fizice si ca exista un avantaj client (reducere) de 124.788803558 lei. Pai mai stimabililor….daca-mi anunt prietenii si cumva ar intra sa-si cumpere si ei ar bate la mine ca la fasole ca-mi frang batjocura de ei. Eu nu le fac chestii din astea prietenilor mei…ca de aia ii numesc prieteni si nu dusmani.

Deci am buton sa comand, mi se trimite factura pro-forma si dupa aia sunt instiintat ca de fapt ei inca nu au asa ceva.
Sunt curios oare cand o sa gasesc la ei pe site OZN-uri custom sau cu tuning de hyper-drive, teleportoare personale sau BFG-ul din Quake 3. Caci la un moment dat tot vor aparea tehnologiile astea, de ce nu le-am vinde de pe acum?!

Cum e posibil sa vinzi ceva ce inca nu posezi fizic fara ca macar sa scrii undeva ca nu e disponibil momentan si eventual si un timeline pentru momentul disponibilitatii? Bah, sau puteau sa aiba putin bun simt sa ma sune, sa-si ceara scuze si sa incerce sa-mi dea un termen mai de bun simt. Cum poti defini “cateva saptamani”? Cateva pot fi 2-3 saptamani sau chiar 52 saptamani se incadreaza tot in sintagma “cateva saptamani”!
Pai si numai pentru treaba ca nu s-au deranjat sa-mi dea un telefon si imi spuna ca ar trebui sa mai astept 2,353 saptamani pana ajunge melcul de la Acer cu laptop-urile la ei, o sa caut in alta parte si ii voi sterge din bookmarks. Doar pentru atat.

Si uite-asa mi-au futat azi mie Feng-Shui-ul businessmanii din romania!

Hai sictir…ma duc in Metro, macar acolo vad ce cumpar si stiu ca exista pentru ca il ating!

Mda…am fost la un chef in weekend. Am baut pana a capatat apa gust de vin . Am ras cu prietenii, ne-am simtit bine, am mancat de parca venea apocalipsa…ce mai, un chef reusit.

Si cum nici un chef nu e complet fara muzica a fost muzica. Si dintre toate chestiile mai mult sau mai putin armonioase am remarcat o anume melodie. Habar n-am avut cine o canta sau cum se numeste pana in seara asta si imi este rusine ca n-am stiut pana acum de Maria Raducanu. Acum am gasit-o si va las si pe voi sa o ascultati.

O voce deosebita, o melodie deosebita….

Sa zicem ca esti un idiot. Si sa zicem ca esti membru al parlamentului. Dar asta inseamna deja ca ma repet.
(Mark Twain)

Eu cred ca o tara care incearca sa prospere prin stabilirea de taxe mari este ca un om care, stind intr-o galeata, incearca sa se ridice tragind de miner.
(Winston Churchill)

Un liberal este cineva care se simte indatorat fata de aproapele sau, care datorie este de acord sa o plateasca din banii tai.
(Gordon Liddy)

Democratia trebuie sa insemne mult mai mult, decit doi lupi si o oaie care voteaza ce sa manince la cina.
(James Bovard)

Ajutorul extern trebuie inteles ca un  transfer de bani de la oamenii saraci din tarile bogate catre oamenii bogati din tarile sarace.
(Douglas Casey)

Guvernul este o mare inventie, prin care toata lumea se chinuie sa traiasca pe cheltuiala altora.
(Frederic Bastiat)

Daca tu crezi ca sistemul de sanatate este scump acum, stai sa vezi cit va costa cind o sa fie gratuit!
(P.J. O’Rourke)

In general, arta de a guverna consta in capacitatea de a lua cit  mai multi bani de la o parte de cetateni, pentru a o da altora.
(Voltaire)

Nici o viata, libertate sau proprietate nu este in siguranta, atita timp cit aparatul legislativ este in sesiune.
(Mark Twain (1866))

Sa vorbesti este ieftin, in afara de atunci cind o face parlamentul.
(Necunoscut)

Raul inerent al capitalismului este impartirea neechitabila a bogatiilor. Bunul inerent al socialismului este impartirea echitabila a saraciei.
(Winston Churchill)

De  ce are nevoie tara asta:  mai multi politicieni fara loc de munca.
(Edward Langley)

Un guvern suficient de mare, incat sa-ti dea tot ce ai nevoie, este suficient de puternic sa-ti ia tot ce posezi.
(Thomas Jefferson)

Sursa: HotNews

Ca urmare a unor idei deja descrise intr-un post anterior am decis ca este nevoie de un post de genul acestuia de fata. E doar o continuare logica a ideilor incepute subtil in postul amintit mai inainte.

Pana acum nu am scris nici un post relevant in legatura cu religia. Ei bine…asta va fi primul, si va fi violent. De ce? Pentru ca altfel nu se mai poate. BTW…daca credeti ca un limbaj usor licentios v-ar deranja atunci parasiti aceasta pagina pana nu e prea tarziu

Cum adica violent? De ce fac una ca asta? Pentru ca pot si pentru ca sunt ateu…asa ca nu dau nici macar aia doi banuti pe parerea unuia sau altuia in legatura cu tendintele mele religioase sau in legatura cu norma mea morala.
Norma mea morala e deja bine formata si nu am s-o schimb pentru nimeni, cu atat mai putin pentru vreun necunoscut care se simte atacat de felul in care gandesc si expun idei pe hartie. Cat despre inclinatia mea religioasa – aceea de a nu avea nici o inclinatie religioasa – ei bine dragii mei…si aia este extrem de bine inradacinata! Asa ca nu va chinuiti sa ma aduceti pe drumul cel drept pentru ca nu vreau.

Acestea fiind spuse, sa merg mai departe nu? continue reading…